Odată cu noul an, am făcut o actualizare a seriilor pe care le-am început și am realizat că sunt nu mai puțin de treizeci și trei la număr. Și dacă în cazul unora abia am citit un volum sau două, pe listă se află și serii unde trebuie să mai citesc doar o carte pentru a considera seria respectivă încheiată sau completă.
Așadar, am ales douăsprezece dintre ele pentru a le citi anul acesta, câte una pentru fiecare lună. Mi-am schițat și o idee despre ce carte aș vrea să citesc în fiecare lună dar am ales să le prezint aleatoriu deoarece multe se pot schimba în cursul anului și poate nu o să mai țin cont de acea ordine.
Fără alte introduceri, iată lista seriilor pe care vreau să le termin de citit anul acesta:
Regina tinutului Tearling – Erika Johnson: volumul 3. The fate of the Tearling
Calaretul de arama – Paullina Simons: volumul 3. Gradina de vara
Arc of a Scythe – Neal Shusterman: volumul 3. The toll
Caraval – Stephenie Garber: volumul 2. Legendar și volumul 3. Final
Walsh Family – Marian Keyes: volumul 6. Mammy Walsh’s A-Z of the Walsh family
La catedral del mar – Ildefonso Falcones: volumul 2. Los herederos de la tierra
Trilogia Moscova – Simon Sebag Montefiore: volumul 3. Intr-o noapte de iarna
Millenium – David Lagercrantz: volumul 6. Fata care trebuia sa moara
The Devil wears Prada – Lauren Weisberger: volumul 3. When life gives you lululemons
Liliac girls – Martha Hall Kelly: volumul 3. Florile soarelui
Cormoran Strike – Robert Galbraith: volumul 5. Troubled blood
Jocurile foamei – Suzanne Collins: Balada șerpilor și a pasarilor cantatoare, care este cel mai recent volum al seriei, dar acțiunea se petrece înainte de evenimentele din Jocurile foamei.
În articolul scris la început de 2021 spuneam că am raportat niște cărți din 2019 în 2020 și mai apoi în 2021. Ei bine, nici acum nu am ajuns să citesc acele cărți așa că, am ales să nu le mai trec pe lista de anul acesta. Și dacă o fi totuși să pun mâna pe ele, să fie binevenite.
Una este însă în curs de citire, și este vorba despre Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari, pe care am început-o cu ceva timp înainte de finalul anului 2021 dar pe care, nu am apucat să o termin încă. Merge destul de greoi pentru că îmi place să citesc câte puțin și să mă gândesc la ceea ce ne prezintă Harari în această carte.
Pe lista de necite se află Magicianul de John Fowles și Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes. Restul au reușit să intre pe lista #lecturiin2021 și unele chiar să-mi devină favorite, cum sunt Patria de Fernando Aramburu și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman.
Pentru 2022, lista este formată din 12 cărți pe care le-am ales cu mare greutate. Ce este însă diferit de anii trecuți este faptul că jumătate dintre ele sunt cărți de non-ficțiune. Prima alegere este o carte scrisă de Elif Shafak, de la care eu am mai citit Cele patruzeci de legi ale iubirii, care mi-a plăcut destul de mult (4/5 stele pe Goodreads). Am ales Ucenicul arhitectului care stă pe lista de așteptare de pe Goodreads, din 2016. Nu știu prea multe despre ea și-mi doresc să rămână în continuare un mister până o voi citi.
Următoarea alegere este romanul unui deja considerat clasic al horrorului, Stephen King. Este vorba despre Frumoasele adormite pe care a scris-o împreună cu fiul său. E un monstru de carte și acesta a fost motivul pentru care am ales-o pe ea și nu pe celelalte pe care le mai am necitite în bibliotecă.
Cea de-a treia alegere este a unei scriitoare de pe meleagurile natale, aceasta fiind Ioana Pârvulescu și cartea sa Inocenții despre care am auzit vorbindu-se de bine. Vreau să-mi dau ocazia să descopăr mai mulți autori români contemporani.
Un clasic se află pe poziția cu numărul patru: Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Aceasta este urmată de un roman al unui autor pe care l-am descoperit în 2021 și care mi-a plăcut foarte mult. Am citit Să nu mă părăsești și am ales Klara și soarele pentru lectură în 2022, de Kazuo Ishiguro.
Iar ultima carte de ficțiune nu are încă un titlu, pentru că nu m-am decis dacă voi citi Și munții au ecou sau Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini. Am citit de același autor Splendida cetate a celor o mie de sori și mi-a plăcut foarte mult.
Cărțile de non-ficțiune sunt și ele destul de variate, dar cred că jumătate din ele fac referință la istorie. Celelalte sunt cărți de dezvoltare personală sau autobiografie. Prima este Poate ar fi bine să discuți cu cineva de Lori Gottlieb, urmată fiind de Pământul făgăduinței de Barack Obama. Următoarele două poziții sunt ocupate de Titani ai istoriei: giganții care ne-au modelat lumea de Simon Sebag Montefiore și Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm de Matthew Walker. De Montefiore am citit doar ficțiune până acum și tare-s curioasă să-mi îmbunătățesc cunoștintele și să îl descopăr pe Montefiore în non-ficțiune. Iar ultimele două alegeri au legătură cu România și cu istoria sa: Holocaustul în România de Radu Ioanid, care a ajuns pe această listă după ce am citit Pogromul de la Iași de același autor, și care m-a impresionat, și A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921-2021 de Adrian Cioroianu.
Acestor douăsprezece titluri li se vor mai adăuga și unele cărți din serii pe care aș vrea să le termin de citit anul aceasta, pentru a reduce numărul de serii începute și neterminate. Dar până vă voi povesti despre ele, îmi puteți spune voi care sunt cărțile pe care doriți să le citiți în 2022.
Anul trecut pe vremea asta dădeam startul unei provocări literare pentru întregul an, pe care am denumit-o 20 de cărți pentru 2020. Alegerilor mele de atunci le adăugasem și câteva cărți rămase restante din 2019 și, dintre acelea, încă nu am citit Magicianul de John Fowles. Deși atunci spuneam că voi renunța la ea dacă nu voi apuca să o citesc, am decis să o las totuși pe lista mea pentru anul acesta.
Dintre lista pentru 2020 mi-au mai rămas de citit încă patru cărți: Homo Deus.Scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari, Cerul roșu al amiezii de Simon Sebag Montefiore, Fântânile tăcerii de Ruta Sepetys pe care am așteptat să o cumpăr în limba română dar traducerea ei s-a întâmplat abia în luna decembrie 2020 și Scandalul sau Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare răude Fredrik Backman.
Noutățile pentru anul acesta, care se alătură mențiunilor mele de mai sus, sunt: Anna Karenina de Lev Tolstoi și Don Quijote de la Machade Miguel de Cervantes, pentru că îmi doresc să citesc mai mulți clasici în acest an iar acestea două sunt suficient de lungi încât să-mi ocupe o bună parte din timp. Lor li se adaugă și Dincolo de bine și de rău de Friedrich Nietzche care mi-a fost recomandată de doi licențiați în filosofie.
Cele din urmă adăugiri vor fi Dragostea în vremea holerei de Gabriel García Márquez și Patria de Fernando Aramburu, pentru pasiunea mea legatră de limba spaniolă
Îmi doresc să țin această listă cât mai scurtă pentru că, la fel ca anul trecut, voi mai face probabil și alte provocări literare, poate pentru fiecare anotimp, ceea ce înseamnă că și alte cărți se vor adăuga acestei liste.
Ultima mențiune legată de planurile mele pentru 2021 este aceea că voi folosi #lecturiin2021 pentru toate cărțile pe care le voi arăta pe profilul meu de Instagram. Cred că îmi va fi mai ușor să țin o evidență și să le văd pe toate, în poze, atunci când voi căuta după acest hashtag.
În încheiere, aș vrea să vă întreb care sunt planurile voastre în materie de lecturi pentru 2021?
Nu îmi vine să cred că deja a trecut și cel de-al treilea trimestru al acestui an și că a venit momentul în care vă povestesc despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce cărți am mai citit în această perioadă.
Ce am citit
Dintre cele trei luni care au trecut de la ultimul articol, luna iulie a fost cea mai productivă din punct de vedere al lecturilor. Am reușit să citesc 7 cărți iar prima dintre ele este Mândrie și prejudecatăde Jane Austen. Aceasta a fost urmată de Riviera lui Chanel de Anne de Couray dar care nu o are în centru doar pe Chanel și nici nu e centrată exclusiv pe creațiile ei. Următoarele au fost Războiul nu are chip de femeie de Svetlana Aleksievici și Devoratoarea de păcate de Megan Campisi, aceasta din urmă fiind una din cele mai originale cărți de ficțiune și fantasy pe care am citit-o în ultima vreme.
O carte destul de iubită printre cititori a fost următoarea mea lectură în luna iulie și este vorba despre Pânza de păianjen de Cella Serghi. Aceasta, împreună cu Ce știu cu adevărat de Oprah Winfrey au fost primele cărți din reading challenge-ul meu de vară. Luna s-a încheiat cu Prietena mea genială, primul volum al seriei cu același nume, scris de Elena Ferrante.
În luna august, am început cu Pacienta tăcută de Alex Michaelides, o carte care a cucerit mulți cititori dar, despre care eu cred că nu își merită într-atât faima. O carte de non-ficțiune a fost Siajul morții. Ultima călătorie a navei Lusitania de Erik Larsson iar a treia pe listă este Prințesa Diana. Povestea nespunsă de Monica Ali, despre care inițial am crezut că este tot o carte de non-ficțiune dar, m-am înșelat.
Următoarele lecturi au fost Îmi pare rău, sunt așteptă de Agnès Martin-Lugand și tot o non-ficțiune O librărie în Berlin. Extraordinara evadare a unei femei din calea nazismului de Françoise Frenkel iar vara s-a încheiat cu un thriller/mister, fiind al doilea volum al seriei Kate Waters de Fiona Barton, Copilul.
Septembrie a început cu Biblioteca din Paris de Janet Skeslien Charles și primul volum al seriei Regii blestemați de Maurice Druon, Regele de fier, despre care se spune că a inspirat seria Urzeala tronurilor. Următoarele trei lecturi mi-au plăcut foarte mult: Fata cu fragi de Lisa Stromme, Victimă fără chip (#1 Fabian Risk) de Stefan Ahnhem și Acolo unde cântă racii de Delia Owens. Am încheiat cu Măștile fricii de Camelia Cavadia, o carte destul de iubită printre cititorii români.
Cărți noi
În luna iulie am profitat de ofertele de pe elefant și mi-am luat: Fetița care privea trenurile plecând de Ruperto Long, Cartea oglinzilor de Eugen Ovidiu Chirovici, Pianistul. Amintiri din Varșovia1939-1945 de Wladyslaw Szpilman, Viața secretă a scriitorilor de Guillaume Musso, Supraviețuitorii de Georgia Hunter, Arta de a-ți crea amintiri de Meik Wiking, Atlasul fericirii de Helen Russell, Viața după Auschwitz de Eva Schloss, Anna Karenina de Lev Tolstoi și Dragostea în vremea holerei de Gabriel Garcia Marquez. În acel moment încă mai credeam că o să merg în septembrie acasă dar, din păcate planurile mi-au fost date peste cap.
În septembrie am dat vreo patru comenzi consistente, după cum urmează: de la Elefant mi-am mai luat Nesupunere de Naomi Alderman, Prințese necuviincioase de Linda Rodriguez McRobbie și Alb letal de Robert Galbraith. De la Cartepedia am cumpărat Alias Grace de Margaret Atwood, Circe de Madeline Miller, Fata cu palton roșu de Kate Hamer, Viaţa secretă a marilor scriitori de Robert Schnakenberg și Fata cu palton albastru de Monica Hesse. De la Litera, pentru că au avut super oferte, mi-am luat Băiatul care l-a urmat pe tatăl său la Auschwitz de Jeremy Dronfield, Ultimul tren spre Londra de Meg Waite Clayton, Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes, Poate ar fi bine sa discuti cu cineva de Lori Gottlieb și Titani ai istoriei. Giganții care ne-au modelat lumea de Simon Sebag Montefiore.
Cea mai mare comandă a fost la Libris: Doamna Nobel de Lisa Stromme, Dosar permanent de Edward Snowden, Ghetoul interior de Santiago H. Amigorena, Balada șerpilor și a păsărilor cântătoare de Suzanne Collins, Străinul de Stephen King, Institutul de Stephen King, Kafka pe malul mării de Haruki Murakami, Testamentele de Margaret Atwood, Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina, Copiii de pe Volga de Guzel Iahina, Călătoria Cilkăi de Heather Morris, Cimitirul animalelor de Stephen King, Eliberare de Imogen Kealey, O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz de Dita Kraus, Croitoreasa de la Dachau de Mary Chamberlain și G – Daniel Sanchez Pardos
Știu că sunt multe dar nu dau foarte multe comenzi atunci când sunt oferte și prefer să dau o comandă mai mare la o anumită perioadă de timp, dat fiind și faptul că nu locuiesc în România. Și, pe principiul dacă Mohamed nu merge la munte, vine muntele la Mohamed, m-am hotărât să fac ceva astfel încât să călătorească o parte din aceste cărți până la mine. Abia aștept să am o toamnă plină de lecturi frumoase.
Sașenka de Simon Sebag Montefiore este primul volum al seriei cu numele Moscova, pe care istoricul, doctor în filosofie printre altele, a documentat-o foarte bine din punctul meu de vedere, și care a reușit să facă din această carte nu numai una plină de elemente istorice extraordinare, dar și povestită în așa fel încât să atragă cititorul în poveste.
Acțiunea romanului începe în anul 1916, în timpul iernii, când o întâlnim pe Sașenka, o tânără în vârstă de 16 ani, în timp ce iese din clădirea Institutului Smolnîi, locul unde studia alături de alte tinere din înalta societate a Rusiei. Locul unde se desfășoară acțiunea este orașul Sankt Petersburg, oraș pe care țarul l-a redenumit Petrograd pentru că “Sankt Petersburg suna prea nemțește – dar pentru localnici se numea tot Sankt Petersburg, sau mai simplu Piter“.
Tânăra este așteptată de guvernanta ei dar și de poliția secretă a Țarului și este ridicată de aceștia din urmă. Pentru câteva ore, are impresia că nu o să-și mai vadă niciodată nici orașul, nici familia. Dar tatăl ei, baronul Zietlin, anunțat de dădaca disperată face tot posibilul să o scape pe Sașenka din ghearele poliției secrete.
Probabil vă întrebați ce motive avea poliția să o investigheze și să o ridice pe tânăra de șaisprezece ani. Ei bine, ea este de fapt parte dintr-o conspirație unde a fost implicată de unul din unchii ei. Este fermecată de ideologia bolșevică și face tot ce poate pentru a promova ideile pe care le-a descoperit prin intermediul acelui membru al familiei.
A doua parte a romanului are loc douăzeci de ani mai târziu, când Sașenka este căsătorită cu un important membru al partidului comunist, și este ea însăși un membru important, un exemplu pentru toate femeile din Rusia comunistă. Au împreună doi copii, o fetiță și un băiețel, dar asta nu o ține departe de pericole.
Lucrurile la care a contribuit în ultimii douăzeci de ani, se întorc împotriva ei și orice lucru bun pe care l-a făcut din datorie pentru țară, din convingerile politice, este dat uitării. Deși împletită cu ficțiune, povestea Sașenkăi este una care ne dezvăluie elemente extrem de interesante din istoria Rusiei, o poveste care dovedește că indiferent de intențiile bune pe care le-ai avea, nu poți cunoaște interesele celor alături de care ai luptat.
Mi-a plăcut extrem de mult, m-a lăsat cu poftă de mai mult și abia aștept să citesc și următoarele volume ale seriei pentru că mă fascinează tot ce e legat de istoria Rusiei.
