Tag: Stieg Larsson

Posted on

Cele mai frumoase cărți citite în 2018

Anul 2018 este deja aproape de final și a sosit vremea să fac o retrospectivă a celor mai frumoase cărți pe care le-am citit. Cumva, categoriile sunt puțin diferite față de cele din anii trecuți, în sensul că, am pus sub categoria ficțiune atât thrillere cât și historical fiction.

Ficțiune:

  1. Castelul din nori s-a sfărâmat (#3 Millenium) – Stieg Larsson.Autorul este unul dinter preferații mei. Ador primele 3 cărți ale seriei și mi se pare un must read pentru orice iubitor de thriller și mister, dar și pentru cei care nu au citit acest gen până acum. Vă asigur că o să vă îndrăgostiți de aceste cărți! Pe de altă parte, povestea lui Lisbeth Salander este continuată de un alt autor, după ce Stieg Larsson a murit, dar nu mai este la fel. Vă recomand și filmele, mai ales variantele suedeze. Și dacă nu mă înșel, a apărut și ecranizarea volumului 4.

  2. Splendida cetate a celor o mie de sori – Khalid Hosseini. Această carte m-a marcat cumva prin povestea ei dar și prin locul unde se desfășoară acțiunea și mediul din țara respectivă.

  3. Privighetoarea – Kristin Hannah. Cartea asta mi-a rupt sufletul și m-a făcut să mă îndrăgostesc de stilul autoarei. Parcă-și pune ea sufletul pe tavă și le dă din el personajelor sale. Acțiunea se petrece ăn timpul celui de-al Doilea Război Mondial și ne prezintă povestea a două surori.

  4. Jumătate de viață – Care Santos. Autoarea mea preferată din Spania a publicat o nouă carte la noi, un roman care ne prezintă 5 femei ce se reîntâlnesc la o mulțime de ani după un eveniment ce le-a marcat viitorul pentru totdeauna. O lectură plăcută, a cărei acțiune are loc într-un loc minunat.

  5. Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe. O poveste despre Holocaust care nu mai are nevoie de nici o prezentare. O să spun doar că este inspirată din realitate.

  6. Aleea cu licurici – Kristin Hannah. V-am zis că m-am îndrăgostit de stilul autoarei. Poate că nu s-ar fi aflat în top dacă nu ar fi avut loc un eveniment anume, care la fel ca și în cazul romanului Privighetoarea, mi-a rupt sufletul. Nu mai plânsesem așa citind o carte de la Harry Potter, volumul în care moare Dumbledore.

Young adult:

  1. Un șir infinit de țestoase – John Green. Ar trebui să fie citită de toți adolescenții, de cei care se luptă cu anxietatea și nu numai. E mai mult decât o lectură, este o lecție, cred eu, pentru cei care nu înțeleg anumite stări.

  2. Simon și planul Homo Sapiens – Becky Albertalli. Din punctul meu de vedere, aceasta este o carte despre acceptarea de sine și despre curajul de a le spune celorlalți ce simțim, indiferent pentru cine. Am avut ocazia să văd întâi filmul, la invitația celor de la Editura Epica și mi-a plăcut foarte mult. Apoi cartea a fost devorată în cel mult 2 zile.

  3. Ura cu care lovești – Angie Thomas. La fel ca și în cazul cărții Un șir infinit de țestoase, cred că această carte trebuie să ajungă în mâinile câtor mai mulți adolescenți. Pentru mine a fost deosebită pentru că a pus pe masă un subiect despre care până în acel moment doar am auzit vorbindu-se la televizor.

Serii:

  1. Partea întunecată a magiei (#1 Culorile magiei) – V.E. Schwab. Povestea celor trei Londre m-a captivat de la primele pagini. Personajele au ceva magic, indiferent din care Londră provin.

  2. Un tron întunecat (#2 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia așteptam continuarea poveștii celor 3 surori, mai ales după finalul pe care l-a avut primul volum. Și nu am fost dezamăgită. Acum abia aștept următorul volum ca să aflu și ce se mai întâmplă.

  3. Silozul (#1 Silozul) – Hugh Howey. Nu eram eu mare fan SF dar am devenit fan al lui Hugh Howey, după ce am citit primul volum al seriei. După ce am terminat cartea care prezintă un scenariu pe care eu îl consider posibil, am căutat mai multe detalii despre ea și autor pe internet și mi-a crescut admirația pentru scriitor. Fiecare parte a acestui volum a fost scrisă ca o poveste individuală dar nu se observă, așa de bine sunt legate. În plus, autorul și-a publicat singur cărțile, chiar și după ce au început să aibă succes. Volumul 2, Silozul.Începuturile, ne duce ceva mai mult în trecut, înainte de acțiunea din primul volum.

  4. Jocurile foamei (întreaga serie) – Suzanne Collins. Da, am citit seria abia anul ăsta și nu pot să cred că am așteptat atât de mult. E una din cele mai faine serii pe care le-am citit și unele din cele mai faine ecranizări pe care le-am văzut. Recomand, recomand, recomand! Efectiv nu am putut să mă țin departe de volumele 2 și 3 după ce am terminat-o pe prima.

  5. Scythe (#1 Arc of a Scythe) – Neal Shusterman. Am devorat cartea asta. Păcat că nu e încă tradusă la noi, dar sper să apară în 2019, pentru că e faină tare. Abia aștept să citesc continuarea poveștii Cirei și a lui Rowan. Ei sunt protagoniștii noștri, într-o lume în care oamenii nu mai mor din cauze naturale. Dacă are loc un accident și o persoană moare, ea poate fi reînviată imediat. Pe când, dacă o “coasă” te ucide, nu mai este loc de întors. Și este nevoie de oameni cu coase pentru a Evita suprapopularea. Dar cum faci să alegi cine rămâne în viață și cine nu?

Non-ficțiune:

  1. Castelul de sticlă – Jeanette Walls. Aceasta este povestea adevărată a unei familii care m-a indignat dar m-a și învățat că uneori dorința de a depăși o anumită situație este suficientă pentru a o învinge mediul bolnav în care ești crescut. Poate că e prea mult să spun mediu bolnav dar fiind că totuși părinții își iubeau copii, dar mi-a fost prea greu să înțeleg egoismul tatălui și al mamei.

  2. Disecție: un roman – Han Kang. Autoarea povestește un episod tragic din istoria Coreei de Sud, un eveniment de care s-a simțit legată toată viața pentru că acțiunea se petrece în orașul de unde ea plecase împreună cu familia ei.

  3. Sapiens. Scurtă poveste a omenirii – Yuval Noah Harari. Este o carte despre care nu am nici o îndoială că ați auzit. Este o lectură extrem de interesantă, pentru că afli lucruri pe care nu le înveți la școală și pe care practic nu le poți găsi în manualele de istorie. În gimnaziu nu m-am dat în vânt după istorie, din cauza profesorilor pe care i-am avut, iar la liceu am învățat mai ales despre istoria Spaniei, dar mereu mi-a plăcut să văd documentare despre evenimentele istorice. Și așa este și această carte, ca un documentar.

  4. Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri – Radu Paraschivescu. Pentru mine este prima carte de la acest autor contemporan român pe care o citesc și care are o însemnătate deosebită, pentru că, așa cum ar trebui să se întâmple cu fiecare dintre noi, mă simt afectată de aspectele atinse de acesta în volumul ce poartă ca titlu o replică premierului României.

Și iată că fără să vreau, am creat o listă cu 18 cărți faine pe care le-am citit anul acesta. Care au fost pentru voi, cele mai frumoase cărți citite în 2018?

Posted on

Book haul si ce am mai citit Q1 2018

Anul acesta imi doresc sa continui seria de articole trimestriale cu rezumatul cartilor citite si cumparate la fiecare trei luni. Si cum prima parte a anului a trecut foarte repede, iata ca a sosit momentul primei retrospective a lui 2018. Si doar aruncand o privire asupra titlurilor ce au facut parte din lista mea de lecturi, pot sa afirm ca thrillerele au predominat.

Ce am citit:

In primele zile ale lunii ianuarie am terminat de citit ¨Tobele toamnei¨ cel de-al patrulea volum al seriei Calatoarea de Diana Gabaldon. A urmat ¨Ruta subterana¨ de Colson Whitehead pe care am primit-o de la Libris. Luna ianuarie nu a fost prea productiva si scurta lista de lecturi a fost incheiata de ¨Castelul din nori s-a sfaramat¨ (#3 Millenium) de Stieg Larsson si ¨Fata dinainte¨ de J.P. Delaney.

In luna februarie am capatat mai mult timp liber si astfel m-am putut bucurat de mai multe carti: am continuat cu volumul patru din Millenium ¨Prizoniera in panza de paianjen¨ de David Lagercrantz si volumul 5 ¨Dintre pentru dinte¨ de acelasi autor, care a continuat seria inceputa de Stieg Larsson. Am continuat cu ¨Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza¨ de Frank McCourt si cu ¨Splendida cetate a celor o mie de sori¨ de Khaled Hosseini si am terminat luna cu ¨El día que se perdió la cordura¨ de Javier Castillo si ¨Un sir infinit de testoase¨ de John Green, un roman atat de laudat in ultima vreme.

Martie a sosit cu zapezi, si eu am citit o carte pe masura: ¨Printesa gheturilor¨  de Camilla Läckberg. O noutate pentru mine a fost reprezentata de primul roman grafic pe care mi l-am cumparat: ¨Persepolis¨ volumul I de Marjane Satrapi. Am citit si cele doua carti primite de la Libris in prima luna a primaverii: ¨Partea intunecata a magiei¨ de V.E. Schwab pe care mi-am dorit-o din suflet si care nu m-a dezamagit, si ¨Iubita locotenentului francez¨ de John Fowles. Pentru cea de-a doua tura de zapada, am continuat cu ¨Sacrificiul din miezul iernii¨ de Mons Kallentoft. Spre finalul lunii, m-am bucurat de doua carti extrem de interesante: ¨Se numea Sarah¨de Tatiana de Rosnay si ¨Castelul de sticla¨ de Jeannette Walls.

Carti noi in biblioteca mea

Pentru inceputul acestui an mi-am dorit sa incep sa citesc mai multe carti din biblioteca mea inainte de a cumpara altele noi. M-am tinut cu greu de aceasta pseudo provocare pe care mi-am impus-o, in asteptarea titlurilor pe care mi le doresc.

Asadar, in luna ianuarie am cumparat de pe Emag trei carti: ¨Un sir infinit de testaose¨ de John Green, ¨Castelul de sticla¨  de Jeannette Walls si ¨Vremuri second-hand¨ de Svetlana Aleksievici. La acestea am primit cadou cartea ¨Amo(u)r¨ de Maxim Crocer. Tot in prima luna a lui 2018 am primit de la Libris cartea ¨Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza¨ de Frank McCourt.

In februarie, cei de la Libris mi+au trimis doua carti: ¨Iubita locotenentului francez¨ de John Fowles si ¨Partea intunecata a magiei¨ de V.E. Schwab. Tot atunci mi-am cumparat din nou de pe Emag primul meu roman grafic ¨Persepolis¨ in doua volume, de Marjane Satrapi, ¨Sapiens Scurta istorie a omenirii¨ de Yuval Noah Harari si ¨Femeia-cameleon¨ de Taylor Stevens.

In martie mi-am cumparat doar o carte, la lansarea careia am participat pe 1 martie. Este vorba despre ¨Jumatate de viata¨ de Care Santos.

Voi ce carti ati citit si v-ati cumparat pana acum in 2018?

 

Posted on

Dinte pentru dinte (#5 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in romana: Dinte pentru dinte /sp. El hombre que perseguía su sombra

Titlu in suedeza: Mannen som sökte sin skugga/ engl. The girl who takes an eye for an eye

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 7 septembrie 2017

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest, The girl in the spider’s web 

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Dinte pentru dinte este cel mai recent volum al seriei Millenium, inceputa de Stieg Larsson si continuata de catre David Lagercrantz dupa moartea celui care a creat acest fenomen.

O regasim pe Lisbeth savarsind o condamnare de doua luni in inchisoarea Flogberga, unde a fost trimisa si pentru a fi pusa la adapost de dusmanii pe care si i-a facut de-a lungul timpului. In ciuda faptului ca i-a salvat viata copilului autist al lui Frans Balder, a primit aceasta condamnare si pentru ca nu a colaborat cu autoritatile, lucru cu care deja ne-a obisnuit deja.

Lisbeth incearca sa se tina departe de necazuri (acesta fiind un lucru cam neobisnuit pentru ea) dar ii este imposibil, pentru ca si in inchisoare se confrunta cu nedreptati. Cea pe care o va ochi de aceasta data este Faria Kazi, o fata din Bangladesh care a ajuns in acest loc dupa ce a primit o condamnare pentru crima. Din pacate, Faria este victima unei femei care conduce toate lucrurile si situatiile din inchisoare. Calaul, pe numele ei Benito Andersson, este o persoana extrem de periculaosa. Prin prezenta ei si povestea pe care autorul o dezvolta in jurul acesteia, mi se pare ca David Lagercrantz se abate de la ideea pe care au mers cartile anterioare. Totusi, nu renunta la trecutul lui Lisbeth si primim si mai multe detalii din copilaria protagonistei noastre. Holger Palmgren, cel care i-a fost tutore fetei, intra in posesia unor documente extrem de importante si ii cere ajutorul lui Mikael Blomkvist.

Odata cu aceasta punere in scena, mi se pare ca autorul a creat doua istorii cumva paralele in acest volum. Dintre toate cartile din seria Millenium, acesta este romanul care-mi place cel mai putin, atat din cauza celor doua povesti paralele pe care le-am mentionat cat si din cauza exploatarii mari a partii dedicate lui Benito si a implicarii acesteia, despre care am spus mai sus.

Nici personajele nu-mi mai plac atat de mult, si o mai spun desi am mentionat asta si in articolul despre volumul patru, pentru ca sunt schimbate si pentru ca se vede aportul adus de Lagercrantz asupra lor.

O sa continui totusi sa citesc toate cartile ce vor aparea in aceasta serie, deoarece ma simt legata de Millenium si-mi doresc sa vad pe mai departe incotro vor fi conduse caile lui Lisbeth si ale lui Mikael.

Posted on

Prizoniera in panza de paianjen (#4 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in spaniola: Lo que no te mata te hace más fuerte/ro. Prizoniera in panza de paianjen

Titlu in suedeza:  Det som inte dödar oss/ engl. The girl in the spider’s web

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 27 august 2015

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest

Followed by: The girl who takes an eye for an eye

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ciuda faptului ca Stieg Larsson a murit in anul 2004 in urma unui atac de cord si seria Millenium nu a mai putut fi continuata de catre acesta, David Lagercrantz a dus mai departe povestea suedezilor nostri preferati: Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist. Pentru moment ne bucuram de volumele patru si cinci ale seriei dar cred ca pe viitor vom putea sa ii mai insotim pe cei doi in aventurile pe care-i  va conduce condeiul lui David Lagercrantz.

Romanul “Prizoniera in panza de paianjen”  ne introduce intr-o noua poveste complicata, unde un rol important il are Frans Balder, un om extrem de faimos si destept care se intoarce in Suedia, din Statele Unite ale Americii si incearca sa isi recupereze fiul din mainile fostei sotii si al iubitului acesteia. Baiatul este autist si nici unul dintre parinti nu a reusit sa se ocupe cum trebuie de acesta, mai cu seama Frans care a fost si plecat din tara. Acum incearca sa recupereze timpul pierdut, dar ceea ce nu stie barbatul este ca timpul sau este limitat.

Contrar asteptarilor, nu Mikael o contacteaza pe Lisbeth si nici aceasta pe el, ci punctul lor de legatura este chiar Frans. Ziaristul, pentru ca este contactat de omul de stiinta si Lisbeth pentru ca il cunostea si ea pe Frans. Asadar, cei doi au un scop comun, dar imi pare ca de aceasta data Lisbeth e mult mai implicata decat inainte si este putin schimbata. De fapt putin mai mult, pentru ca nu este acea Lisbeth pe care o cunosteam noi. Unde pana acum, abia-si purta singura de grija, acum este o buna samariteana care il rapeste pe fiul lui Frans si porneste intr-o cursa nebuna in care trebuie sa se apere pe sine si pe micut.

Nu pot sa spun ca nu am simtit diferenta intre legendarul Stieg Larsson si cel care a continuat Millenium. Parca aerul personajelor este diferit, si nu ma refer doar la Mikael si la Lisbeth, ci si la personajele secundare care i-au insotit pe cei doi pana acum. In plus, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca autorul a schimbat unele idei, sau pur si simplu le-a abandonat. De exemplu, ma refer la relatia pe care Mikael a inceputul la sfarsitul volumului trei, despre care nu se mai mentioneaza absolut nimic in “Prizoniera in panza de paianjen”. Totusi David Lagercrantz si-a lucrat opera si si-a pus bine la punct directia pe care vrea sa mearga.

Cred ca David Lagercrantz duce povestea lui Lisbeth pe o alta carare decat cea pe care ar fi vrut s-o duca Stieg Larsson. Aparitia si implicarea sorei eroinei noastre este prezenta mai mult decat mi-as fi dorit, desi nu se spune negru pe alb ca despre ea e vorba.

Ca sa inchei, va recomand romanul daca v-a placut la fel de mult seria Millenium, si vrei sa vedeti incotro a dus-o David Lagercrantz. Daca nu as fi citit cele trei romane scrise de Stieg Larsson, i-as fi dat acestei carti 5/5 stele, dar nu pot face asta pentru ca inevitabil o compar.

Posted on

Castelul din nori s-a sfaramat (#3 Millenium) – Stieg Larsson

Titlu in spaniola: La reina en el palacio de las corrientes de aire/ro.Castelul din nori s-a sfaramat

Titlu in suedeza:  Luftslottet som sprängdes/ engl. The girl who kicked the hornest’s nest

Autor:  Stieg Larsson

Apariție: 1 mai 2007

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire

Followed by: The girl in the spider’s web, The girl who takes an eye for an eye

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Asa cum va povesteam in articolul anterior, odata inceputa seria Millenium, nu am reusit sa o mai las din mana. Cum volumul doi l-am citit cu mult timp in ruma, cand nu aveam inca blogul, nu am facut recenzia sa, pentru ca nu l-am mai recitit. Dar astazi va povestesc despre volumul trei al seriei, Castelul din nori s-a sfaramat. Acesta este ultimul volum scris si publicat al lui Stieg Larsson, continuarea seriei fiind facuta de catre David Lagercrantz.

Aceasta carte incepe exact unde s-a terminat volumul doi ai seriei: Lisbeth se afla internata in spital, are un glont in cap si nu se stie care-i vor fi sansele de supravietuire. In salonul alaturat se afla tatal sau, Alexander Zalachenko, cel care se afla si el in stare grava, dupa ce Lisbeth l-a lovit cu un topor cand el a incercat sa o ucida. Situatia acestuia nu este insa la fel de grava ca a fetei, dar probabilitatea ca adevarul despre el sa se afle il pune in dificultate si se poate afla in pericol. Cei care fac parte din Sectie, o grupare secreta, i-a ascuns de-a lungul timpului toate ilegalitatile lui Zalachenko si nici acest ultim eveniment nu ar trebui sa se afle. Vechi membri ai sectiei reintra in actiune si pun la cale un plan pentru a scapa de probleme. De altfel, punctul central al acestui roman este Sectia.

Dar ce este Sectia? Este o grupa secreta in interiorul politiei secrete din Suedia (Sapo), care nu s-a dat inapoi niciodata din a-i acoperi urmele lui Zala, indiferent de riscuri.  Descoperim astfel ca Lisbet nu s-a luptat doar cu tatal sau si cu o intreaga grupare, si ne dam seama si de unde vine reticenta ei in a vorbi cu politia atunci cand are probleme.

In spital, Lisbeth nu poate discuta decat cu avocata sa Annika Giannini, sora lui Mikael si cu medicul Anders Jonasson care ii castiga incet increderea. Mikael lupta si el, pe fronturile pe care le cunoaste, incearca sa publice cartea lui Dag Svensson despre mafia comertului cu sex. care va face sa rasune multe nume mari. Doar ca si el se afla sub atenta supraveghere a unor persoane: apartamentul sau, sediul ziarului si convorbirile telefonice sunt punctul de atentie al Sapo. Mi-a placut mult evolutia lucrurilor in acest roman, desi nu putine sunt victimele.

Cat despre personajul feminin principal, imi place de ea la fel de mult ca si in volumele anterioare, este fara cusur. O descoperim putin cate putin iar relatia ei cu Mikael Blomkvist (afemeiat ziarist fara leac) este din nou mai apropiata.

Stieg Larsson are un mod aparte de a pune in scena o astfel de poveste. Seria Millenium a devenit una din preferatele mele si-mi pare extrem de rau ca autorul nu a apucat sa duca la final povestea lui Lisbeth.

Despre ecranizare pot sa va spun ca aceasta nu mai este la fel de fidela cartii, asa cum s-a intamplat cu primul volum. Desigur, ar fi prea multe elemente interesante ce ar transforma pelicula intr-una extrem de lunga, dar oricum va recomand sa vedeti fi filmul dupa ce terminati de citit cartea.