Tag: thriller

Posted on

Obiecte ascutite – Gillian Flynn

Titlu in romana: Obiecte ascutite

Titlu in engleza: Sharp objects

Autor:   Gillian Flynn

Apariție: 2006

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De la Fata din tren, Fata disparuta sau Jocul lui Gerald, am inceput sa simt tot mai mult gustul thrillerelor. In luna mai am primit de la cei de la Libris o noua carte semnata de Gillian Flynn, autoare pe care probabil o stiti de la Fata disparuta (Gone Girl). De data aceasta avem un thriller cu un altfel de subiect, dar la fel de incitant si interesant. Dupa ce am citit si aceasta carte, trebuie sa va spun ca deja am pus ochii pe o a treia si o tot caut de cateva zile. Din pacate nu am gasit-o la Bookfest, i-am intrebat in mod special pe cei de la standul editurii Trei de ea, dar nu o aveau, asa ca o sa o caut pe site.

Revenind la subiectul cartii despre care voi scrie astazi, Obiecte ascutite, acesta se centreaza asupra personajului principal Camille Preaker, o jurnalista de investigatii, care este trimisa in locul natal pentru a documenta o serie de articole despre doua crime extrem de ciudate.

Camille are o intreaga istorie cel putin grea, un trecut in ceata si plin de semne, pe care-l poarta pe trup si care ii face foarte grea intoarcerea acasa. Unde mai pui si faptul ca cele doua crime despre care trebuie sa scrie implica copii si ca mama ei are o reactie ciudata si o atitudine care mie mi-a ridicat semne de intrebare inca de la inceput.

Un personaj extrem de sinistru este sora vitrega mai mica a lui Camille, Amma, o pustoaica care are totusi o influenta foarte mare asupra tuturor oamenilor din micul oras Wind Gap. Tot sinistra este si Adora, mama Camillei, desi cred ca sinistru e un cuvant prea suav pentru ceea ce reprezinta femeia asta. As fi tare curioasa sa vad un film care are la baza aceasta carte, pentru ca as putea sa si vizualizez mai bine personajele pe care mi le-am imaginat.

Subiectul nu e neaparat unul usor de citit si nu spun asta pentru ca ar fi detaliate crimele, ci mai degraba pentru ca, asa cum am spus si mai sus, implica copii si minti bolnave. Iar copii sunt un subiect sensibil pentru multi. Dar eu am citit cu interes cartea, a fost mai degraba ca si cum as fi vazut un film. Povestea este, din punctul meu de vedere, originala, cu personaje foarte bine create. Ca tot vorbim din nou de personaje, cred ca cel mai rau m-a enervat sotul Adorei. Am avut momente in care efectiv imi venea sa il dau cu capul de pereti sa se trezeasca odata. E fix genul de om care nu coboara cu picioarele pe pamanat nici in ultimul moment.

Per total, va recomand cartea, e un thriller genial, cu o serie de intorsaturi pe care le ia intrega situatie la final. Cred ca Gillian Flynn exprima foarte bine prin intermediul acestei carti, ceea ce poate provoca o trauma din copilarie sau necesitatea excesiva a mamelor de a simti ca ceilalti au nevoie de ele in permanenta. Cel putin asta este ceea ce mi-a transmis mie aceasta carte.

Posted on

Colectionarul – John Fowles

Titlu in romana: Colectionarul

Titlu in engleza: The collector

Autor:  John Fowles

Apariție: 1963

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Este foarte greu de scris o recenzie a acestei carti, intrucat este un roman de exceptie, care pe mine m-a lasat cu gura cascata atat din punct de vedere al modului in care este scris cat si din punct de vedere al ideii principale. Posibil sa nu placa tuturor, stiu ca sunt oameni care prefera sa citeasca un alt gen de carti, care sa le dea o altfel de stare decat cea pe care ne-o ofera John Fowles prin intermediul acestui roman, dar mie imi place ca din cand in cand sa am pe noptiera o carte care sa ma ravaseasca.

Cel putin acesta a fost efectul pe care „Colectionarul” l-a avut asupra mea. Spre rusinea mea nu am mai citit nici o carte a lui John Fowles pana acum, desi am mai auzit de el si in special de Magicianul, pe care sunt curioasa sa-l rasfoiesc si sper sa o fac cat de curand.

Revenind la al nostru colectionar, John Fowles nu putea alege un nume mai potrivit pentru povestea lui Frederick Clegg si a Mirandei Grey, cele doua persoanje in jurul carora se invarte intreaga actiune. Avem practic parte de doua parti, cate una pentru fiecare personaj, destul de diferite. Nu avem de a face neaparat cu situatii explicate din punctul amandurora de vedere, caci uneori Miranda rememoreaza momente din trecut in timpul pe care il petrece singura si inchisa.

Frederick e un tip solitar, introvertit, face parte din clasa sociala de mijloc, nu e nici foarte aratos, si colectioneaza fluturi, iar in contrast Miranda este frumoasa, studiaza artele si face parte dintr-o alta clasa sociala. El o cunoaste de multi ani, au fost si vecini, iar obsesia lui pentru ea a crescut odata cu trecerea anilor, stie aproape tot ce face si asta ii va usura punerea in aplicare a planului pe care il nutreste in secret.

Totodata da norocul peste Frederick si castiga un premiu in bani, matusa si verisoara care locuiesc cu el pleaca in Australia iar el renunta la jobul sau de la primarie pentru a-si indeplini un vis care se numeste Miranda.

Personajul Frederick te sperie dar te si fascineaza. E foarte ingenios creat, foarte credibil tot ceea ce face, inclusiv modul in care se comporta cu Miranda. Speranta lui este ca femeia sa cedeze in timp, si sa-si doreasca sa fie cu el. Obsesia lui pentru ea merge dincolo de dorinta fizica, tot ce simte este platonic. Incearca sa ii faca pe plac, dar rabdarea lui are limite si ajunge sa nu o mai creada nici atunci cand este bolnava cu adevarat si nu se preface.

Cel mai mult m-a socat finalul, nu ma asteptam la un astfel de deznodamant, speram sa fie altcumva. Imi place si acest paralelism pe care il face John Fowles intre o femeie si un barbat, intre cineva puternic si cineva slab si intre clase sociale, factori care maresc tensiunea pe care o simte cititorul pe masura ce trec paginile. In ciuda faptului ca Miranda nu e deloc intr-o situatie confortabila, continua sa fie puternica si sa incerce diverese modalitati de scapare. Mi-e greu sa-mi imaginez ce impact a avut „Colectionarul” atunci cand a aparut, mai ales ca pe mine m-a impresionat acum, la atata timp de la aparitie cand traim niste vremuri cand nimic nu ne mai mira.

Stiu ca romanul are si ecranizare chiar din 1965, pe care nu am vazut-o inca. Va las mai jos un trailer si va astept cu impresii atat despre film cat si despre carte.

Posted on

Jocul lui Gerald – Stephen King

Titlu in romana: Jocul lui Gerald

Titlu in engleza: Gerald´s Game

Autor:  Stephen King

Apariție: 1992

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Am primit aceasta carte de la Libris, impreuna cu Arsa de vie de Souad si vreau sa le multumesc inca o data pentru aceste doua minunate carti. Am ales un roman de Stephen King pentru ca nu am citit nimic de la el pana acum si il tot vazusem mentionat de multa lume pe Facebook.

Stephen King scrie thrillere si e renumit pentru ele, mare parte avand si ecranizari. Cred ca am facut o alegere foarte buna cu Jocul lui Gerald, chiar daca e o carte destul de dura.

Jessie este casatorita cu Gerald si pentru a aduce ceva nou in viata lor sexuala, cei doi introduc un joc erotic prin care Jessie este legata de pat cu catuse. In timpul unei escapade de acest fel, Jessie il loveste pe Gerald si ii provoaca moartea.

Ramane astfel legata de pat, fara nici un fel de ajutor, iar casa lor se afla la o distanta maricica de alti vecini si deci Jessie pare ca nu are nici un fel de sansa de a scapa cu viata din aceasta incurcatura.

In urmatoarele 28 de ore se confrunta cu tot felul de temeri si ganduri. Pe de o parte intunericul, usa de la intrare care nu a fost bine inchisa si se tot loveste, iar pe de alta parte in mintea ei sotia supusa si vocea colegei ei din facultate Ruth, dau adevarate lupte.

Totusi tot ele, vocile ce nu-i dau pace vor fi cele care o vor ajuta si ii vor da putere sa reziste, desi nu de putine ori se va afla pe marginea prapastiei. Lupta cu sine si lupta cu intunericul vor fi condimentate cu aparitia cainelui Print, in mintea caruia cititorul are ocazia sa intre de cateva ori.

Cu fiecare minut care trece avem ocazia sa cunoastem elemente din trecutul femeii, pe care ea le rememoreaza si ii putem intelege mai bine alegerile si reactiile. Daca la inceputul cartii ne e mai greu sa intelegem de ce e atat de dura cu sotul ei si cu barbatii in general, de ce s-a indepartat de Ruth si de ce a fugit si a renuntat la psiholog, odata cu amintirea unei anumite situatii din copilaria lui Jessie, lucrurile se clarifica.

Mi se pare ca Jessie se concentreaza in anumite momente cheie: atunci cand are nevoie sa ia paharul cu apa si atunci cand incearca sa scape din prinsoarea catuselor. E mult mai puternica decat crede si din punctul meu de vedere e un personaj feminin genial, lucru confirmat si la finalul romanului. Apropo de final, a fost ca cireasa de pe tort pentru ca nu numai ca a adus un final bine meritat, ci a adus si o serie de elemente la care nimeni nu s-ar fi gandit.

Nu suntem scutiti de scene macabre si nu stiu daca acestea sunt elemente definitorii ale lui Stephen King, dar sunt curioasa sa aflu, si deja mi-am cumparat si Carrie.

Le povesteam colegelor la birou anumite scene din carte si-mi spuneau ca trebuie sa ai stomacul tare pentru situatiile respective, dar eu nu am avut nici un fel de problema. 🙂

Chiar mi-a placut mult acest roman si vi-l recomand si daca va place thrillerul psihologic si nu l-ati citit inca pe Stephen King, si daca nu ati incercat acest gen pana acum dar va tenteaza. Categoric Stephen King e un geniu, scrie fenomenal!

Posted on

Central Park – Guillaume Musso

Titlu in romana: Central Park

Titlu in engleza: Central Park

Autor: Guillaume Musso

Apariție: 27 Martie 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte este una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit pe finalul anului 2016. Din pacate a trebuit sa aleg si sa ma limitez la doar 10 carti pentru topul despre care v-am vorbit aici.

Am primit aceasta carte de la Editura All, impreuna cu „Gatul girafei”  de Judith Schalansky, pentru recenzie. Trebuie sa mentionez inca de la inceput ca cele cateva cuvinte de pe site si de pe spatele cartii despre subiectul acesteia mi-au adus oarecum aminte de stilul lui Dan Brown, si acesta a fost argumentul care m-a facut sa o aleg.

Guillaume Musso este un scriitor francez foarte in voga, care a fost denumit „romancierul preferat al Frantei” conform Lefigaro.fr. Pana acum nu am citit nimic scris de acest scriitor, dar am fost placut surprinsa de cum a pus in scena aceasta frumoasa poveste.

Thrillerul „Central Park” ni prezinta pe cei doi protagonisti, Alice Schäfer si Gabriel Keyne intr-un inceput de poveste intrigant si care te acapareaza inca de la primele pagini. Alice este capitan de politie in Brigada Criminalistica din Paris, iar Gabriel este un pianist de jazz american. Ce au cei doi in comun?

Intr-o dimineata se trezesc legati unul de altul cu un set de catuse, in timp ce bluza femeii este patata de sange, doar ca nu e sangele ei, pentru ca aceasta nu este ranita. Geanta, telefonul si alte lucruri ale ei au disparut, iar ea nu isi aduce aminte cum a ajuns in acel parc. Ultimele lucruri pe care si le aduce aminte sunt de seara trecuta cand a iesit cu fetele pe Champs-Elysées.

Gabriel pe de alta parte isi aminteste ca seara trecuta a cantat intr-un club de jazz din Dublin. Iar acum cei doi se afla la cateva mii de km distanta de locurile unde se aflau seara trecuta, tocmai in Central Park din New York.

Incepand din acel moment, cei doi pornesc intr-o adevarata aventura, demna de filmele de la Hollywood, totul in speranta ca vor afla ce li s-a intamplat.

Desi mai simplu pentru ei ar fi fost sa anunte Politia din New York, dat fiind ca Alice este politista, cei doi decid sa elimine aceasta varianta datorita petelor de sange de pe bluza si a pistolului pe care ea il are si nu ii apartine.

Pe masura ce aventura acestora se desfasoara, nu fara piedici, aflam si elemente din trecutul lui Alice, aflam povestea ei si cum l-a cunoscut pe sotul ei, cum l-a pierdut si cum a ajuns in pozitia pe care o detine in cadrul Brigazii de Criminalistica. Istoria ei este una deosebita, care m-a impresionat si mi-a aratat cat de puternica poate fi o femeie.

Toate aceste elemente din trecutul lui Alice, ne fac sa intelegem si mai bine drumul pe care au pornit cei doi protagonisti. Desi pare imposibil, Alice banuieste ca un criminal pe care l-a urmarit mult timp si despre care credea ca este mort, poate  fi implicat in aceasta tevatura.

Marea surpriza o reprezinta deznodamantul povestii lui Alice si a lui Gabriel. Pe mine m-a lasat cu gura cascata, caci nu ma asteptam la un asa final. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut, ci dimpotriva. Va asigur ca nici unul dintre voi nu va veti gandi la un asa final dupa tot parcursul pe care il au cei doi.

Dupa ce citesti aceasta carte te poti gandi la trei lucruri: ce poate face cineva pentru a-si atinge scopul, autorul s-a folosit de niste „artificii” pentru a ne surprinde la final cu un asa deznodamant si ca Guillaume Musso are o imaginatie foarte bogata.

„Central Park” m-a convins ca trebuie sa mai citesc si alte carti scrise de acest autor, si va recomand cartea, pe care o puteti gasi aici, daca va doriti o carte care sa va tina „in priza” si care sa va surprinda.