Tag: viata

Posted on

Dupa ce te-am pierdut (Inainte sa te cunosc #2) – Jojo Moyes

Titlu in spaniola: Despues de ti

Titlu in engleza: After you

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 23 septembrie 2015

Proceded by: Inainte sa te cunosc

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu am putut sa stau prea mult timp departe de seria „Inainte sa te cunosc” asa ca am facut repede rost si de volumul doi al seriei. Dat fiind finalul  primului volum, ma asteptam la un altfel de inceput al cartii „Dupa ce te-am pierdut”. Dar o regasim pe Lou la un an dupa moartea lui Will, inca ravasita de toata situatia si fara puterea de a merge mai departe si de a duce la final tot ce planuise cu Will.

Lou e cumva blocata intr-un amestec de prezent si trecut si are parte de un accident stupid care nu va face decat sa creasca ingrijorarea familiei.

M-am simtit putin dezamagita de jobul pe care il are Lou, eu chiar ma asteptam sa regasesc o altfel de fata. Dupa accident, parintii insista ca ea sa mearga la un „curs” de ajutor, un fel de alcoolici anonimi ai doliului. Chiar daca nu simte neaparat ca are ce cauta acolo, accepta propunerea familiei.

In cadrul acestui grup cunoastem o serie de noi personaje, foarte haioase din punctul meu de vedere. Unul dintre aceste personaje este un baiat care participa la sedintele grupului in numele tatalui lui (asta a fost impresia mea), dupa ce au pierdut-o pe mama baiatului.

Acesta are legatura cu barbatul de pe ambulanta, care a fost alaturi de Lou si cei doi ajung sa se revada dupa aproape fiecare sedinta a grupului. Lou ajunge sa creada ca baiatul este fiul salvatorului ei.

O persoana extrem de importanta in acest volum este Lily, fata care era pe terasa cand Lily a avut accidentul, si care va reprezenta marea surpriza din aceasta carte. A fost elementul care intr-adevar m-a surprins.

Ne reintalnim si cu parintii lui Will, cu intreaga familie a lui Lou si bineinteles apare si fostul stau prieten, impreuna cu noua sa iubita. Acesta este la fel de nesuferit sau chiar mai rau decat in primul volum.

Imi place noul personaj principal masculin Sam, care in multe momente mi se pare prea bun pentru Lou. Ea e mult mai nesigura decat a fost in primul volum.

Personajele nesuferite nu se opresc doar la fostul prieten al lui Lou, ci regasim un altul: seful protagonistei noastre, care se da totusi pe brazda la final.

Mama lui Lou sufera si ea schimbari majore, devine feminista si asta da peste cap intrega familie. De parca Louisa nu avea suficiente probleme, acum trebuie sa se mai descurce si cu parintii ei.

„Dupa ce te-am pierdut” pare a fi o lectie despre cat de dureroasa si de grea poate fi recuperarea dupa pierderea unei persoane dragi, dar au fost elemente ce nu mi s-au parut suficient de credibile si cred ca asta m-a facut sa ii dau doar 4/5.

M-a surprins din nou finalul volumului, nu ma asteptam sa ia o astfel de decizie. Ma bucur insa sa stiu ca vom avea parte si de un al treilea volum.

Posted on

Schimbarea – Mo Yan

Titlu in romana: Schimbarea

Titlu in chineza: 变 (Biàn)

Autor: Mo Yan

Apariție: 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cartea aceasta a fost o surpriza pentru mine si cred ca si pentru voi, cei care imi cititi blogul, intrucat nu face parte din ceea ce citesc eu. Daca imi aduc bine aminte, cred ca este prima carte a unui scriitor chinez pe care o citesc. A fost o provocare pe care Secret Santa mi-a oferit-o si nu a trecut prea mult timp pana ce i-am rasfoit paginile.

Mo Yan a castigat premiul pentru literatura in 2012 si cred ca nu ma voi opri doar la Schimbarea, intrucat aceasta carte m-a intrigat oarecum si as vrea sa vad si ce altceva a mai scris.

Schimbarea este o biografie a autorului, care incepe cu anii de scoala a lui Mo Xie (numele pe care si l-a dat autorul in carte) si ne poarta pana in zilele cele mai recente ale acestuia, cand este un scriitor faimos.

Pe masura ce expune diversele situatii prin care a trecut de-a lungul anilor, autorul ne poveste si viata colegilor lui Lu Wenli si He Zhiwu. Cei doi joaca roluri importante in viata lui Mo Xie iar atunci cand acesta povesteste anecdote legate de cei doi, se simte un ton de nostalgie in randuri.

Mo Xie nu este un copil problematic, asa cum este He Zhiwu care renunta la scoala, un lucru de neimaginat in China anilor ’60. Protagonistul nostru merge cu pasi mici si siguri spre indeplinirea visului sau, desi viata in satul sau nu-i dadea prea multe sanse de reusita.

Se angajeazasa si intr-o zi He Zhiwu ii cere bani cu imprumut, promitandu-i ca ii va inapoia. Anii trec si viata protagonistului nostru se schimba datorita prietenului sau.

Desi e o carte mica care se citeste extrem de repede, am trecut cu greu peste paginile in care Mo Xie ne povesteste despre perioada petrecuta in armata. Am avut totusi impresia pe mai tot parcursul cartii, ca lipsesc completarile tuturor situatiilor prezentate in carte. M-am simtit ca si cum as fi citit un rezumat al cartii in sine, ca si cum autorul s-ar fi cenzurat. Cred ca tocmai asta m-a si intrigat si chiar imi doresc sa mai citesc si alta carte a acestui scriitor.

 

Posted on

Sentimentul unui sfarsit – Julian Barnes

Titlu in romana: Sentimentul unui sfarsit

Titlu in engleza: The sense of an ending

Autor: Julian Barnes

Apariție: 2011

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Pe Julian Barnes l-am citit dupa ce am auzit de el de la Irina. Pana atunci nu mi-a atras prea tare atentia dar m-am hotarat sa incep cu Sentimentul unui sfarsit. Anthony Webster este protagonistul si naratorul din acest roman care, ajuns la maturitate isi reaminteste o serie de intamplari din adolescenta. Avea o gasca formata din 3 baieti, la care se alatura si Adrian, un tip pe care toti vor sa il aiba ca cel mai bun prieten. Este inteligent si foarte sigur pe sine, probabil tanarul la care cel mai putin te-ai fi asteptat sa se sinucida.

Prietenii sai, cu care si-a impartit fetele, cu care s-au bucurat de anii de facultate si cu care si-a facut promisiunea de a ramane uniti pentru totdeauna, au incercat sa uite intamplarea si sa nu se lase afectati. Dar intr-o zi Anthony primeste o scrisoare de la un avocat, prin care este anuntat ca mama primei sale iubite Veronica, Sarah Ford, i-a lasat mostenire 500 de lire si un plic cu un manuscris. Acest plic cu o parte din jurnalul prietenului sai Adrian, se transforma in centrul intregului roman. Desi pe Sarah a intalnit-o o singura data, in timpul relatiei lui cu Veronica, acesta se pare ca nu l-a uitat si l-a mentionat in testament.

Sentimentul unui sfarsit nu ne expune doar o serie de amintiri, ci evidentiaza si schimbarea radicala pe care o experimenteaza Anthony in viata sa, odata cu aparitia acestui testament.

Romanul este o combinatie intre prezent si amintirile protagonistului, relatia sa cu Veronica, care mai apoi s-a cuplat cu Adrian, si care era impreuna cu acesta, cand a recurs la acel gest. Anthony are si o relatie destul de ciudata cu fosta lui sotie, Margaret, cel putin in viziunea mea.

Despre Veronica nu pot sa spun decat ca imi e antipatica de la inceput pana la final, nu-mi place deloc atitudinea ei, desi ajung sa o inteleg putin spre finalul romanului. Adrian pe de alta parte continua sa fie prezent in viata acesteia si a protagonistului nostru. Nici pe Anthony nu am reusit sa il inteleg prea bine, tot timpul mi se pare ca e cam pierdut.

Stilul lui Julian Barnes m-a atras si cred ca voi mai citi in viitorul apropiat si o alta carte a acestuia.

 

 

Posted on

Dupa-amiaza albastra – William Boyd

Titlu in romana: Dupa-amiaza albastra

Titlu in engleza: The blue afternoon

Autor: William Boyd

Apariție: 25 Mai 1993

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

In primul rand la aceasta carte m-a atras coperta care mi-a inspirat o zi frumoasa de toamna, caldura si am crezut ca va fi vorba despre o poveste de dragoste deosebita.

Mi-a placut mult inceputul, parea o poveste promitatoare si m-as fi asteptat ca povestea sa se centreze mai mult pe Kay. De fapt, a fost o poveste intr-o alta poveste. Prima, incepe cu viata arhitectei Kay, recent ramasa fara afacerea pe care o avea in parteneriat cu un prieten ce a tradat-o, descopera ca tatal ei nu este cine credea ea ca e, si are o relatie ciudata cu fostul ei sot.

Cand incepea sa ma prinda, toata situatia ramane in aer si totul se concentreaza pe viata tatalui ei. Salvador Carriscant este medic, fiul unui scotian si al unei filipineze. El traieste si munceste in Manila, la inceputul secolului XX si este casatorit dar nu este fericit. Salvador are parte de o poveste de dragoste frumoasa, atunci cand o cunoaste pe sotia unui colonel american, care la randu-i se indragosteste de el. Povestea lor este nedreapta fata de ceilalti si foarte periculoasa pentru cei doi.

Cel mai bun prieten al protagonistului are parte de un sfarsit tragiv dar plin de bucurie pentru sufletul sau, iar cand lucrurile pareau ca se vor aseza pentru cei doi amorezi, soarta lor ia o turnura neasteptata.

Categoric nu este o poveste clasica de dragoste cu final fericit si, cred ca este extrem de ciudat sa te afli in pozitia lui Kay, in intreaga istorie a vietii tatalui sau.

Cartea contine putina istorie, putina actiune politista si romantism. Unul din cele mai importante aspecte din intregul roman, in afara povestii de iubire, este modul in care Salvador vede medicina, si cat este el de diferit fata de colegii lui, care inca folosesc metode rudimentare pe pacienti, si chiar infricosatoare.

La fel ca si inceputul, si finalul este ciudat, neasteptat, si parca lasa cartea neterminata, parca lipseste ceva. Acesta este un stil pe care nu l-am prea intalnit si pe care nu am reusit sa il inteleg prea bine.

In schimb, mi-a placut foarte mult un fragment si mi l-am notat:

¨…in ceea ce ea facuse in noaptea aceea nu era cu nimic mai absurda decat oricare alta din inchipuirile de care ne slujim cu totii ca sa ne proptim inca un pic vietile noastre clatinande. […] Deci: ce sens au toate astea? Cu ce e mai buna dupa-amiaza asta albastra, aici si acum, pe terasa la care stam, prizonieri intre eternitatea ploii si cea a soarelui, tintuiti peste clipa?”

 

Posted on

Draga viata – Alice Munro

Titlu in romana: Draga viata

Titlu in engleza: Dear life

Autor: Alice Munro

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

„Draga viata” este a doua incercare a mea cu autoarea canadiana Alice Munro. Va povesteam aici despre „Prea multa fericire”. Din pacate nici dupa „Draga viata” nu am ramas cu impresia ca da, imi place foarte mult.

Cred ca stilul ei nu ma atrage, caci intalnim din nou 10 povesti, ce incep oarecum fara introducere si se termina fara o concluzie clara, completate de inca patru povesti pe care Alice le-a numit autobiografice. Una dintre acestea da chiar numele cartii.

Aceasta carte nu este cu mult diferita de „Prea multa fericire”, si nu spun asta doar din punct de vedere al structurii ci si din punct de vedere al povestilor. Aceasta spun istoria unor oameni obisnuiti, in micul lor univers, in intimitatea lor, in relatiile cu cei apropiati.

Prima dintre povesti este Tarmul Japoniei, a carei actiune se desfasoara in timpul unei calatorii cu trenul. Greta calatoreste impreuna cu fiica ei, si intr-o clipa de neatentie, de fapt intr-o clipa de atentie acordata altcuiva, micuta dispare. Cea de-a doua povestire este Amundsen, a carei actiune incepe intr-o gara. O profesoara accepta un loc de munca intr-un sanatoriu pentru copii bolnavi, incepe o relatie cel putin ciudata cu seful ei si este pe punctul de a se casatori, dar ceva dubios se intampla si mirele se razgandeste.

Despartirea de Maverley aduce in prim plan despartirea de persoana  iubita, piesa a carei actor principal este un politist. Urmatoarea poveste este Cariera de pietris, o poveste a doua surori si a sentimentului de vinovatie pe care una dintre ele il va avea dupa ce nu face nimic pentru a o salva de la inec pe cealalta.

Urmatoarele povesti au titluri cel putin la fel de interesante: Refugiul, Mandrie, Corrie, Trenul, Vedere spre lac si Dolly. Cele patru povesti autobiografice sunt: Ochiul, Noaptea, Vocile, si asa cum spuneam si mai sus, Draga Viata.

De departe cea mai impresionanta poveste este aceea a fetitei  care simte impulsul de a-si sugruma sora. Este o poveste socanta, pe care personal nu as recomanda-o, dar cred ca depinde foarte mult despre ce-si doreste fiecare sa gaseasca in paginile unei carti. Dupa „Draga viata” nu am ramas in suflet cu povestile pentru ca fiecare are in ea ceva socant sau dubios.