Tomorrow belongs to us – Larry Collins

 

Titlu în spaniola: El futuro es nuestro
Titlu original: Tomorrow belongs to us
Autor: Larry Collins
Apariție: 1998

Nota: 4/5

 

Aveam “Tomorrow belongs to us” de ceva timp in colectia mea de carti, despre autor nu stiam prea multe si dupa numele cartii aveam impresia ca e alt gen de carte. Spre surprinderea mea, seamana cu romanele lui Dan Brown si mi-a placut. Ne introduce in lumea drogurilor, a islamului si a unui potential razboi termonuclear. Acest triunghi ne suna oarecum cunoscut cu tot ce se tot intampla in ultima vreme in lume. Cel putin, aceasta este impresia pe care mi-a creat-o mie atunci cand am citit-o. Nu stiu cat de apropiata de realitate este sau cat de multa fictiune cuprinde aceasta carte, dar desi a aparut in 1998 se pare ca ideile de atunci se potrivesc cu actualitatea de zi cu zi.

Jim Duffy, un fost agent CIA este oarecum in centrul actiunii. Acesta este nevoit sa se intoarca la serviciu pentru o ultima operatiune periculoasa, in care este nevoie de cunostintele sale pentru a descoperi drumul drogurilor din Afganistan pana in Europa. CIA banuieste ca Iranul a facut rost de materiale nucleare de la Rusia, pe care intentioneaza sa le utilizeze impotriva dusmanilor lor. Ecuatia de rezolvat va fi aceea de a descoperi in timp útil care dintre dusmanii tarii va fi atacata prima si unde anume va avea loc razbunarea.

Intalnim asadar dealeri de droguri, intermediari care poarta cu ei ascunse cantitati considerabile de droguri si care isi risca viata, oameni ucisi pentru ca nu mai sunt de folos sau pentru ca pur si simplu pentru ca se afla in calea indeplinirii planului, o intreaga retea de politie si securitate care ar fi trebuit sa impiedice transferul drogurilor dar care ajuta, pentru ca nu-i asa, banii sunt necesari oricui, inclusiv taranilor care cultiva opiu si de unde pleaca acesta fara sa stie la ce foloseste europenilor.

Daca va reusi Jim Duffy si CIA sa evite o nenorocire puteti afla citind interesante si captivanta carte. Pe mine personal, desi am fost cu sufletul la gura toata lectura, finalul m-a facut sa rad. Curios, nu?